În primul rând, NU există ceasuri elveţiene veritabile al căror preţ să fi coborât ca prin minune câteva mii de euro peste noapte. NU veţi găsi Rolex, Omega, Breitling, Panerai sau orice altă marcă de prestigiu aşteptând clienţi pe o tarabă din târg sau pe un site care împarte asigurări despre calitatea şi autenticitatea mecanismelor.
Ceasurile de marcă trebuie cumpărate numai de la distribuitorii autorizaţi sau de la persoane de încredere, pentru că altfel, mai mult ca sigur, vă veţi alege cu un fals.
Temporis a luptat încă de la apariţie impotriva imitaţiilor, indiferent sub ce nume au circulat ele. Noi le-am spus generic fake-uri, dar Internetul abundă în magazine on-line care oferă replici sau reproduceri. Inclusiv în România, promisiunea mecanismelor originale la doar 600 de lei aşteaptă de pe locuri de top în căutările Google. Şi astfel, nume precum Vacheron Constantin, Patek Philippe sau IWC ajung să stea la încheietura unor persoane care trăiesc cu impresia unei afaceri reuşite.
Vă oferim o serie de sfaturi care să vă facă să recunoaşteţi rapid dacă ceasul pe care îl aveţi în faţă este un fals fără intervenţia unei persoane specializate.
1. Detaliile
O verificare atentă a detaliilor unui ceas contrafăcut arată imediat valoarea lui reală. Marcajul cadranelor şi al indecşilor, calitatea materialelor şi curelei sunt indicii care dau uşor de gol o replică. Aspectul unui ceas nou trebuie să fie perfect în materie de finisări, de la cureaua cusută manual şi până la capacul carcasei. Informaţiile de pe spate sunt gravate (cu o gravură clară, de calitate) şi nu vopsite, geamul este din cristal safir şi nu sticlă. Orice abatere înseamnă, cel mai probabil, un fals. Dacă defectele nu sunt atât de evidente încât să poată fi observate cu ochiul liber, o comparaţie directă cu un original sigur ar trebui să rezolve enigma.
2. Calităţi tehnice
Nu, nu e normal ca odată apăsat controlul, indicatorul cronografului să nu revină în poziţia iniţială! Nu, nu e în regulă ca unul dintre butoane să fie blocat. De multe ori, dincolo de indicat ora, ceasurile false nu sunt capabile de a reproduce şi celelalte funcţii ale modelelor originale. În mod evident atunci când coroana sau orice alt mijloc de control nu acţionează funcţia care i se potriveşte, vorbim de un fals. Mecanismele chinezeşti, cele mai utilizate în construirea fake-urilor pentru preţurile mici nu pot da randamentul originalelor. Dacă ceasul pe care un prieten vi l-a făcut cadou dintr-o „sursă sigură” marchează o abatere considerabilă în fiecare zi, atunci avem o veste proastă…
3. Mirajul actelor
Falsurile sunt de multe ori însoţite de cutii şi garanţii ale autenticităţii lor. Unele dintre ele sunt evidente de la o poştă, altele par reale. Fabricanţii au copiat deja un întreg ceas. De ce ar fi dificilă măsluirea unor hârtii? Totul poate fi reprodus şi vânzătorii de chilipiruri îşi argumentează de obicei vânzarea cu acte în regulă. Nu întâmplător, Hublot a ales să-şi protejeze mecanismele prin sisteme digitale.
4. Preţul
Aşa cum spuneam şi mai sus, reducerile pentru ceasuri nu sunt mai mari (în cazuri absolut excepţionale) de 50%. Niciodată un ceas real nu se va vinde cu mai puţin de atât. „Are nevoie de bani şi îl dă ieftin.” Aşa de disperat să fie binefăcătorul încât să renunţe la câteva mii bune de euro pentru o plată rapidă? În acelaşi timp e de prisos să spunem că investiţia trebuie să fie direct proporţională cu gradul de atenţie acordat unui ceas cumpărat din altă parte decât de la magazin.
Indiferent cât de mult sau de puţin aveţi de cheltuit pentru un ceas, contrafacerile nu sunt o soluţie. Chiar dacă arată bine în momentul cumpărării, un fake se va deteriora rapid datorită calităţii inferioare a materialelor din care a fost produs, de la carcasă şi până la mecanism.
Cum vi s-a părut acest articol? Daţi-i o notă şi lăsaţi un comentariu mai jos.
Spuneţi-ne dacă aţi cumpărat vreodată un fals. Aţi purta unul cu bună ştiinţă?