Eduard Uzunov: „Pentru a avea într-adevăr o personalitate completă, nu poți să ai un ceas de 100.000 de euro la mână și să nu fi citit niciodată o carte.”

În cadrul unui interviu acordat în exclusivitate pentru revista TEMPORIS, Eduard Uzunov, CEO Regatta Estates, ne prezintă valorile care stau la baza pasiunii sale pentru artă și lumea orologeră. 

Orice copil are la un moment dat revelația timpului, când își dă seama că timpul este ceva. Fiecare are acest contact cu timpul în premieră absolută în copilărie, în felul lui. Cum a fost la tine primul moment când ai realizat că există timp?

Cred că aveam vârsta de 10 ani. După prima sau a doua ședință de bărbierit, tatăl meu a început să îmi explice cum e cu timpul și cât de important e să discutăm despre ore, minute, secunde, să discutăm despre viață, pentru că, până la urmă, timpul înseamnă viață, și am primit cadou un ceas, care aparținuse bunicului meu, pe care nu am avut decât la 14 ani posibilitatea să îl port la mână, însă atunci mi-a fost arătat și l-am primit. Este vorba de un ceas de mână, de aur, marca Pobeda. După cum îmi spune și numele, toată lumea, de altfel, mă întreabă de ce mă cheamă Uzunov.

În Ismail, în Ucraina, un teritoriu românesc luat, după cum se știe în istorie, de către ruși, influența rusească exista, tatăl meu știa foarte bine rusa, iar Pobeda, care înseamnă, dacă nu mă înșel, victorie, era un ceas emblematic pentru Uniunea Sovietică. A fost primul meu contact cu ceasul, primul meu contact cu valoarea. Pentru că iată, dacă ne uităm la reclamele Patek Philippe, toate merg pe această carte a tradiției – îi dăruiești copilului ceasul tău, pentru a-i păstra astfel valoarea în timp.

Nu trebuie neapărat să fie Patek Philippe. Nu trebuie să fie IWC. Nu con¬tează ce firmă este. Copilul trebuie, însă, să conștientizeze ce înseamnă timpul și ce înseamnă valoarea. Asta este ceea ce contează cu adevărat. Cel mai important lucru în viața noastră nu este banul, ci timpul. Timpul nu poate fi vândut sau cumpărat, nu poate fi mărit sau micșorat. Numai să te uiți la cadrane care să îți placă, care să te mulțumească, la cadra¬ne care sunt realizate fie din aur, fie din alte materiale, fie acestea sunt ceasuri de perete sau de buzunar, asta este valoarea. Și valoarea omului, și valoarea banului.

La 10 ani ai primit primul Pobeda, când erai elev. Con¬form unor tradiții, la 18 ani, băiatul trebuie să primească un ceas. A funcționat și la tine această tradiție?

Am primit și la 18 ani un ceas, mai exact, în anul 1988. Îmi amintesc că am primit de la familie un Orex foarte frumos, de care am fost foarte mândru. Aspectul în fond nici nu conta, important era de la cine îl primești, și fiind un cadou de familie, îl făcea cu atât mai special.

Desigur, rolul unui ceas de mână sau de buzunar este de a-ți da un statut. Este o bijuterie, poate cea mai importantă bijuterie pentru un bărbat. Bărbatul nu poate să poar¬te inele, diamante, cercei, și atunci, ca să-și arate statusul și puterea, apelează la un ceas. Continuând tradiția, 14, 18 ani, după ce am început business-ul Regatta în ‘93, care va împlini 25 de ani, vă spun că atunci, ca și până acum, îmi setam obiective.

La fiecare obiectiv îndeplinit avea obiceiul de a-mi cumpăra un trofeu, un premiu. Trofeul acela, de fiecare dată, până în anul 2008, a fost câte un ceas. M-am dus în anul 1997 la Helvetansa, un prieten de-al meu, și i-am spus că vreau să îmi cumpăr primul ceas din ba¬nii mei, pentru care am alocați 1.500 de euro.

M-am uitat la un Breitling, însă până la urmă mi-am cumpărat un Longines Dolcevita, primul ceas cumpărat din banii mei, din munca mea. După acesta a venit un Cartier Tank Française, apoi un Cartier Tank Améri-caine, apoi un Cartier Santos. După asta, un prieten de-al meu m-a sfătuit să schimb marca. Îmi spunea el, și acum îi dau dreptate, că ceasurile Cartier sunt mai mult bijuterii decât ceasuri. Apoi a venit un Vacheron, urmat de un Daniel Roth Dual Time, firmă care a dispărut între timp. După care am luat un Patek Philippe. Îmi amintesc că în 2008, când deja business-ul crescuse, mi-am achiziționat un Tonneau din platină cu diamante. O piesă cu adevărat specială.

Continuând tradiția ceasurilor și cadourilor, datorită educației primite de la tatăl meu, i-am cumpărat la 14 ani fetiței mele, care are acum 17 ani, un ceas Cartier de aur pe care i-am gra¬vat discret inițialele. Deși îl poar¬tă doar la evenimente speciale, acest ceas rămâne pentru ea un cadou emblematic, care îi scoate în evidență valoarea ei ca om, dar și ce înseamnă pentru ea valoarea timpului.

Celei mici i-am luat, de aseme¬nea, un ceas Bvlgari, de dimen¬siune mică, care se aseamănă cu o bijuterie. Fiicele mele nu poartă neapărat ceasuri, pentru că fac parte din generația milenialilor. Nu poartă însă nici Apple Watch-uri. Acestea nu reprezintă arta și tradiția, fiind mai mult sau mai puțin tot un fel de iPhone. Eu sunt colecționar de artă de 20 de ani, dar și de ceasuri vechi. Am continuat să cumpăr ceasuri care reprezintă adevărata valoare, care emană frumusețe prin artă și unicitate.

Care sunt detaliile, care sunt criteriile pe care le urmărești atunci când îți cumperi un ceas de mână?

Sunt foarte atent la valoarea artistică a cadranelor, îmi plac foarte mult complicațiile prezente pe un ceas. Ultimul ceas achiziționat, un Carl F. Bucherer, este prea complicat pentru gusturile mele, pentru că îmi arată prea multe informații, este ca o mașină foarte complicată cu care însă te obișnuiești la un moment dat. În afară de complicații, îmi plac și ceasurile cu cronograf și turbillon, care arată cât mai precis ora. Mă interesează, pentru că eu sunt căutător de frumos. Mă recomand ca fiind un căutător, un colecționar de frumos, de experiențe, de artă, de instrumente de scris.

Dintre mărcile de ceasuri, care sunt cele trei care îți plac cel mai mult și de ce?

IWC, Vacheron Constantin, Pane¬rai, nu neapărat în această ordine. Mă fascinează și câteva modele de la Patek Philippe, companie cu un marketing foarte performant. Rolex nu îmi place, pentru că nu îl consider un ceas. Îl consider o butaforie americană de succes. Iată, am la mână un Longines Lindbergh, pe care îl port cu mare plăcere, pentru că îmi amintește de zborul transoceanic din 1937.

Fac afaceri imobiliare de 25 de ani, pe parcursul cărora mi s-au întâmplat o serie de lucruri absolut incredibile. La o tranzacție de 10 milioane de euro pentru un teren de lângă Arcul de Triumf, nu o să uit niciodată, am facilitat întâlnirea unui client spaniol cu vânzătorii terenului, care erau români. Nu am putut ajunge la acea întâlnire, așa că am decis să trimit un broker de-al meu. Ideea este că, după ce s-au întâlnit, sunt chemat de către unul din vânzători care îmi spune: “Edi, tu crezi în omul pe care ni l-ai adus?”, eu răspunzându-le: „Dacă nu credeam, nu vi-l aduceam, tranzacția se va încheia cum a promis și în condițiile stabilite”. După care acesta îmi spune: “Dar ai văzut ce ceas avea la mână? Un Swatch!”, în condițiile în care vânzătorul avea la mână un Franck Muller în valoare de câteva sute de mii de euro. Cum putea dispune el de asemenea sumă de bani dacă purta un Swatch la mână? Am fost șocat la acel moment de importanța pe care o pot avea aparențele, uneori înșelătoare. Pentru a avea într-adevăr o perso¬nalitate completă, nu poți să ai un ceas de 100.000 de euro la mână și să nu fi citit niciodată o carte. Pentru că ceva lipsește. Este la fel ca și cum ai pune o coroană de aur pe un schelet. Până la urmă însă, tranzacția s-a încheiat și am mai făcut afaceri de 30-50 milioane de euro cu el, deși purta un ceas Swatch la mână!

Ai menționat de aceste câteva mărci. Anul viitor, IWC va sărbători 150 de ani de existență. Cu ce te-a atras brandul IWC?

Uitasem să spun că printre cea¬surile din colecție era și un IWC din anii 1900 din aur, superb, un cronograf Swiss Made din perioa¬da interbelică. La IWC îmi place, de cele mai multe ori, tradiția și faptul că au modele ce emană o anumită atitudine. Acest ceas pe care îl deținem amândoi este foarte special, în mare parte datorită faptului că e realizat pentru Jacques-Yves Cousteau, cel mai mare explorator de mări și oceane din istoria omenirii, un om cu adevărat valoros. Valorile atrag valori. Ceea ce spuneam mai devreme, Patek Phillipe Nautilus, sau Cartier Santos, toate aceste ceasuri valoroase omagiază oamenii de valoare și experiențele lor minunate.

Includeți în această categorie și ceasurile Omega?

Omega este în aceeași categorie, însă la Omega m-au atras clasicismul și mecanismul absolut fabulos, și nu asocierea cu celebrul James Bond.

În contextul acesta, de ce aţi optat pentru Panerai?

Compania mea se numește Regatta, și Panerai a scos în anul 2006 primul Regatta, Panerai Regatta, realizat în 500 de exemplare, un ceas superb. În România a fost adus un singur exemplar, special pentru mine, de către cei de la Helvetansa.

Care este complicația orologeră care te fascinează cel mai mult și de ce?

Tourbillonul, datorită mișcării, exactității și frumuseții sale. Pe lângă acesta, mă fascinează și cronograful, funcția dual-time și soneria. Deși, de cele mai multe ori, aceste funcții nu sunt folosite, este foarte important ca con¬glomeratul cadranului să fie frumos, să fie estetic, să aducă plusvaloare.

Cum vezi relația între ceasurile mecanice/automatice și cele quartz?

Primul ceas pe care l-am avut trebuia să fie întors în fiecare zi, fiind un proces foarte plăcut. Momentul acela în care îți pui ceasul la mână și îi reglezi ora, ca mai apoi mecanismul să înceapă să funcționeze, este deja implementat în viața mea. Era o plăcere să îmi întorc ceasul, să îl aud, să aud cum arcul se duce aproape de capăt și după să îl pun la mână. Este o senzație unică. Apoi au venit cele automatice, pe care le ții la încărcat să nu se oprească și nu știi de ce nu se opresc. Iar cele cu quartz nu îmi plac absolut deloc.

Cum vezi apariția smartwatch-urilor, ce sunt ele și ce viitor crezi că ar putea avea aceste smartwach-uri?

Îmi place să experimentez feluri de mâncare și băuturi fine. Îmi place, de asemenea, să experimentez noutățile. Acum patru ani, de ziua mea, am găsit motiv să îmi cumpăr un Apple Watch. Mi l-am pus la mână, apoi m-am întrebat ce face. Aveam telefonul în mână. Ceasul îți arată cine te sună. Asta îmi arată și telefonul! Am încercat să mă conving că e un lucru minunat, însă nu am ajuns la nicio concluzie. Tot felul de scuze. Că îți măsoară pulsul, că îți numără pașii. Dacă în timpul unei ședințe trebuie să răspund la telefon, mă scuz și răspund. Dacă telefonul îmi arată câți pași fac, de ce să dublez informația prin intermediul unui ceas? Totul mi s-a părut a fi de o mare falsi¬tate. Nu are nicio valoare, nicio frumusețe. Nu mi-aș cumpăra niciodată așa ceva. În prima sau a doua lună am renunțat la el, pentru că nu mă încântă, față de acest ceas de la mână, care îmi schimbă starea imediat, mă încântă.

Cum vezi tu faptul că, de exemplu, Apple, când a lansat ceasurile, a lansat și niste serii scumpe cu aur, cu curele Hermes, la prețuri de peste 10.000 USD? Ce părere ai despre asta?

Iarăși revenim la coroana de aur pe scheletul fără nimic. Nu ai plusvaloare într-un ceas electronic. Dacă vrei să rămâi un om și să ai un statut, să ai o atitudine, o coloană vertebrală, să fii special, trebuie să porți o piesă specială, nu să îți cumperi un iPhone pe care îl are toată lu¬mea, devenit parte din noi. Ceea ce e și normal, pentru că nu mai putem să trăim fără anumite lucruri din el. Însă Apple Watch nu are nicio funcționalitate, și nu m-ar interesa, chiar dacă ar fi făcut din diamante. Au existat și există pe piața din Orientul Mijlociu telefoane cu spatele din aur, din diamante, pe care îți poți grava numele, prin care poți fi foarte ostentativ. Este complet greșit! Noi avem altă educație. De ce trebuie să îmi cheltui banii pe asemenea lucruri fără valoare?

Tu ai spus că te recomanzi drept căutător de frumos. Care sunt cele trei mari domenii ale frumosului care te caracterizează pe tine?

Arta. Însă aceasta nu e pe primul loc. Frumusețea umană este pe primul loc. Caut frumosul în oameni. În caracterele oamenilor. Eu văd fiecare om ca fiind frumos sau îmi plac anumite lucruri la el când mă simt bine cu el. Apoi, dacă îmi plac din ce în ce mai puțin, încep să renunț la relația cu el. Arta, umanitatea și tot ceea ce fac trebuie să fie frumos, prin valoare. Am anumite valori pe care le am definite și de care mă țin: familia, copii, seriozitatea și alte lucruri pe care o să ți le dezvălui mai mult. Iată că acest model uman a condus la compania imobiliară Regatta pe care o conduc de 25 de ani, lider de piață în România. 25 de ani de activitate nu este puțin, pentru că, dacă ai niște valori bine puse la punct, niște obiective, și o viață frumoasă cu cei care te înconjoară, cu echipa, am aceiași oameni de 23 de ani aici în companie, pentru că împărtășim aceleași valori. După care vine arta, pentru că am și o galerie de artă, fiind colecționar de artă, apropo de căutarea frumosului.

Împreună cu Mischa Rottenberg am deschis o galerie de artă, Rottenberg-Uzunov, într-o locație excepțională și am început vânzând lucruri din colecția noastră și din alte colecții în consignație și acum ne-am extins foarte mult, pentru că am început să descoperim artiști tineri de mare valoare, să-i promovăm. Eu ajut foarte mult artiștii, pentru că știu că vor ajunge la niște performanțe speciale și la o valoare specială.

Facem expoziții, permanent organizăm și mergem afară cu artiștii, și vreau să-ți spun că din ce în ce mai mult se văd rezultatele, atât din punctul de vedere al satisfacției spirituale, cât și din punctul de vedere al satisfacției materiale. Începem să devenim foarte cunoscuți ca galerie pentru că foarte mulți maeștri ai picturii românești care sunt încă în viață vor să expună la noi. De pildă, în acest moment, astăzi, este ultima zi a expoziției Desene a lui Sorin Ilfoveanu, în vârstă de 73 de ani, unul dintre ultimii mari maeștri ai picturii românești, care mi-a spus că niciodată în viața lui nu a primit atâtea aprecieri, nu a avut atât de multă expunere pe televiziuni, radiouri, nu și-au făcut niciodată atâția oameni poze cu el cât și-au făcut la vernisajul expoziției lui de la Rottenberg-Uzunov, și niciodată într-un termen așa scurt nu a avut așa de multe vânzări.

Pentru asta a semnat cu noi să îl reprezentăm pentru un an sau doi, în exclusivitate. Este absolut incredibil. Și asta din ce cauză? Pentru că știu să promovez, cred că știu să vând, pentru că am învățat în cei 25 de ani de activitate în imobiliare, unde valoarea este mult mai mare decât cea din piața artistică românească. Și dacă-mi dai acum un Van Gogh, cred că știu să îl vând. Lauda de sine nu miroase a bine, dar personalitatea și valoarea care mi-au fost imprimate din copilărie, de la primul ceas de aur primit, o caut și acum în frumusețe și în valoare, pentru că cel mai frumos lucru în viață este să te bucuri de frumos.

Ce sfaturi ar da Eduard Uzunov fiului său referitor la ce ceas să poarte la mână, ce costum și ce curea să poarte?

Dan, copilul de 18 ani trebuie să poarte ce se poartă la 18 ani. Trebuie să se încadreze în spiritul societății milenialilor, după care, când evoluează, să știe drumul lui și să aibă propriul lui drum. Nu poți să-l sfătuiești să-și cumpere cămăși sau costume de la cele mai mari branduri. Nu trebuie neapărat să faci asta. Am un tânăr artist din generația milenialilor pe care vreau să ți-l arăt, care este obsedat de branduri. Această generație trăiește pentru branduri. Sunt obsedați de Gucci, de Louis Vuitton. Dar, în același timp, acest puști este satiric la adresa brandurilor. Prin ceea ce face, prin ceea ce pictează, are 18 ani, fiind prieten cu fetele mele, care mi l-au adus și am rămas fascinat de lucrările lui. L-am trimis la Gucci și sunt în discuții cu ei pentru a le ceda drepturile de autor pentru una dintre lucrări pe care să o folosească în anumite reclame. Aceasta îl înfățișează pe Simpson cumpărând ceva dintr-un magazin Gucci, iar Bart Simpson, tânărul, se uită pe geam la o reclamă Louis Vuitton. Ideea este următoarea: cum își așterne, așa doarme. Dar, atenție, valorile, educația primită în cei șapte ani de acasă nu îți dau o scuză că ești generația ‘80, ‘90 sau 2000. Trebuie să ai valorile bine stabilite de la cei șapte ani de acasă. Să ai valoarea timpului, să ai valoarea banilor, să ai valoarea și să nu exagerezi. Să fii întotdeauna echilibrat. Să știi că dacă exagerezi într-o direcție, poți să te duci mai rău într-o altă direcție. Totdeauna trebuie să existe un echilibru. Să te bucuri de viață, să privești cerul în fiecare zi, să privești oamenii în ochi în fiecare zi și să fii mândru de ceea ce faci.

Care ar fi cea mai mare dorință a ta pe care vrei să ți-o îndeplinești în materie de ceasuri?

Sincer, nu-mi doresc o marcă anume. Îmi doresc, în schimb, să fiu satisfăcut cu ceea ce am, poate să îmi placă să găsesc ceva frumos. Poate nici nu aș răspunde la această întrebare. Din punctul de vedere al ceasurilor, nu am o asemenea dorință.

Îți dau o provocare. Tu ești un mare client Range Rover. Unde este ceasul Zenith, realizat în colaborare cu Ranger Rover?

Obiectele de artă mă satisfac de 10 ori mai mult decât orice ceas. Nu asta mă interesează. Mă intere¬sează frumosul. Îmi place mai mult seria Nasty Bang de la Hublot, lansată de tine. Este mult mai aproape de mine, și îl iubesc pe Ilie Năstase, pentru că este român de-al nostru și prieten al nostru, te iubesc pe tine, dar nu mă interesează să arăt eu că am Range Rover sau că sunt mare iubitor de Range Rover. Nu. Nu sunt. Ranger Roverul îmi oferă confort, nu îmi oferă iubire. Cu Range Rover am doar confortul mobilității de la punctul A la punctul B. Nu vreau să am un statut că eu am Range Rover. Nu mă interesează asta. Mă interesează să caut frumusețea în fiecare zi, să îmi colecționez eu lucrările mele, să găsesc o lucrare frumoasă, să le încadrez într-o istorie, într-o anumită perioadă.

Te provoc din nou. Mă așteptam să îmi spui că îți dorești un Ulysse Nardin Regatta, mai ales acum, când compania ta a împlinit 25 de ani.

Am o Regatta a mea, autentică de 25 de ani, care duce cu gândul la veliere doar prin mișcare. Asocierea cu brandul meu, creat de mine, nu poate să fie, pentru că este mult mai mare recunoașterea Regattei drept concurs de ambarcațiuni pe mare decât Regatta mea. Atunci, nu pot să le amestec. A fost o glumă în 2007-2008, când purtam ceasuri Regatta, și tuturor prietenilor le spuneam că a fost făcut un ceas cu numele companiei mele.

Ai făcut 25 de ani de Regatta. De ce nu spui tu: „Dane, hai să facem împreună 25 de ceasuri Regatta cu unul din marile branduri de ceasuri la un preț pe care îl fixăm ca limită?” Aceste 25 de ceasuri unicat, o serie limitată, pentru Regatta din România, ar putea reprezenta în opinia mea cel mai frumos cadou pe care ți l-ai face ție, în primul rând, familiei tale și, nu în ultimul rând, un imbold uriaș pentru cei mai importanți oameni de aici, și pentru toți clienții tăi care ți-au adus milioane.

Această idee poate fi dezvoltată, însă nu trebuie să ieșim cu ceasuri foarte scumpe, de 10.000-15.000 de euro.

Text apărut în numărul 45 al revistei Temporis. Pentru articole mai noi vă rugăm să vă abonați.
Publicat de Robert Stan la data de 3 April, 2019 11:46 am
Tags: , , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.