Text: Dan Vardie
Orice om își creează legătura cu timpul în copilărie. Când ați conștientizat că există timp? În mod sigur, a fost o perioadă la începutul vieții când timpul nu exista. Exista doar bucuria de a trăi.
Cred că intrarea în activitate mi-a adus noțiunea timpului. Și tot începerea activității m-a făcut să trăiesc de pe un weekend pe altul și să nu-mi dau seama când trec lunile. Atunci când eram în școli, sau mai bine spus instituționalizat în Ministerul Educației, timpul trecea foarte greu. Nu țineam cont de timp, trăiam de pe o sesiune pe alta. Intrând în activitate, lucrurile au devenit foarte stresante și atunci cred că timpul și-a intrat în adevăratul rol. Activitatea pe care am avut-o și încă o am în industria de shipping, națională și mondială, m-a făcut să țin cont și de timpul altora, nu numai de al meu.
Când ați primit primul ceas și ce ceas era?
Primul ceas l-am primit de la tatăl meu… nu vreau să vorbesc despre cele electronice, pe care nici nu le mai țin minte, “celebrele” Casio. Așadar, primul ceas important a fost Seiko 5 și cred că l-am primit prin 1982. Era automatic, cadran rotund auriu și curea metalică. A fost un cadou cu ocazia admiterii la liceu. Și înainte de 1989 se practicau aceste motivații, să le spunem așa, din partea părinților.
Cum ați evoluat apoi la capitolul ceasuri? La 14 ani ați primit acest Seiko, la 18 ani a urmat un altul?
Și atunci am primit un cadou, dar nu un ceas, ci o mașină. Am luat permisul de conducere exact când am împlinit 18 ani și mi-a prins bine pentru că atunci începusem stagiul militar. Eu am intrat la facultate în ´86 și în ´87 m-au luat în armată, nouă luni, la termen redus.
Care a fost al doilea ceas? Probabil unul pe care vi l-ați luat singur…
Da, pe al doilea mi l-am cumpărat singur, era un Rado pe care, după un timp, i l-am făcut cadou mamei mele. I-a plăcut, pentru că avea un cadran mai mare. Deși toți știm Rado negru, ceramic și acela era din ceramică, dar cu brațară metalică și cadran rectangular. A fost primul ceas cu cadran rectangular pe care l-am cumpărat, apoi am ținut-o tot așa, până când m-au convins niște prieteni că e bine să mai fiu văzut și cu ceasuri rotunde în segmentul business și atunci m-am conformat.
Când ați devenit om de afaceri, angajat, cu un salariu bun, care a fost primul ceas pe care vi l-ați luat, conștient fiind că aveți un viitor în business și trebuie să vă exprimați personalitatea?
Tot un Rado a fost, după care am luat un Bvlgari Axioma.
Dar de ce vă plăcea Rado? Ați cumpărat două, unul după altul.
Am rămas cu un regret după primul, că nu l-am luat negru. Am vrut un Rado cu ceramică, curea neagră și cadran negru, adică un Rado adevărat, conform preferințelor mele. Mi-a plăcut mult forma și combinația între cadran, curea, ceramică și culoare. Tot forma m-a făcut să cumpăr și Bvlgari-ul Axioma, era revoluționar la acea vreme, mai ales în varianta cu cadran de 48 mm. A fost dorința de a-l avea la prima vedere. Nu sunt obișnuit cu shopping-ul, nu este una dintre preferințele mele. Când merg undeva, dacă îmi place ceva, am și cumpărat, nu stau să mai văd și alte modele.
Cum considerați existența ceasului în viața unui bărbat de business? Ce reprezintă ceasul pentru dumneavoastră și pentru un om de afaceri, în general?
Ceasul este o etichetă, o carte de vizită, unicul accesoriu prin care să atragi atenția. Nu sunt adeptul altor bijuterii, gen lanțuri sau ghiuluri.
Ați spus “unic accesoriu”… Cum priviți această tendință de simplificare a accesoriilor, până ajungem doar la ceas?
Eu cred că este un lucru bun. De exemplu, niciodată n-am simțit lipsa acului de cravată, în vogă acum 10-15 ani. Ceva lucios în vestimentația unui bărbat mi se pare nepotrivit. Poate o insignă la costum, cu o simbolistică aparte, care să te reprezinte, este cu totul altceva. Dar doar la costum, la altceva nicidecum. Nu sunt de acord cu brățările, indiferent că sunt sau nu din metale prețioase. Este o tendință pe care eu nu o înțeleg.
Revenind la ceasuri, ce fel de brățară vă place? Din metal, piele, cauciuc… pe care o preferați și care se potrivește la ce, în opinia dumneavoastră?
Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt foarte simple. La costum neapărat trebuie să fie curea de piele, la o ținută casual – sport poate fi și metalică, sau chiar din compoziție de cauciuc. Pe aceasta din urmă eu o prefer atunci când fac sport extrem.
Nu ați spus nimic despre ceramică. Există studii care afirmă că o curea din ceramică este cea mai prietenoasă cu pielea mâinii, atât la nivelul contactului, cât și prin faptul că menține temperatura în niște limite confortabile.
N-am mai purtat curea ceramică de la ultimul Rado pe care l-am avut, dar nici măcar pe acela nu l-am luat din acest considerent, al curelei din ceramică. L-am luat atunci pentru că era ceva deosebit, iar acum văd că a cam dispărut. Cel puțin în spațiul meu vital, nu am mai auzit vorbindu-se despre Rado.
Ca formă a ceasului, care vă place cel mai mult: pătrată, rotundă, tonou?
Rectangulară. De-a lungul timpului, ceasurile cu cadran rectangular mi-au atras mai mult atenția, ca și imagine. La cele rotunde, în afară de noile tendințe cu tourbillon și double tourbillon, nu m-a atras nimic deosebit. Rectangularele mi-au plăcut mereu, m-am și obișnuit cu ele. Acum tot încerc să fac o tranziție către cele cu cadran rotund, la sugestia unor prieteni, care mi-au spus că ar fi bine să mai apar și cu ceasuri rotunde, pentru că mă știe cam toată lumea doar cu ceasuri rectangulare.
Ca material al carcasei ceasului, ce preferați? Aurul roz, galben, materialul compozit, carbonul, ceramica, etc.
Cred că cel mai adecvat este aurul alb. În primul rând este mai discret, pentru că trebuie să ținem cont de acest aspect. Nu mi-au plăcut niciodată produsele cărora le citești marca și din avion. Un Rolex Daytona, de exemplu, îl recunoști de oriunde.
Mă întrebam ce complicații preferați la un ceas, care anume vă trezesc interesul mai mult, pentru că avem acum o adevărată explozie de complicații.
Prefer ceasurile cât mai simple. Poate să afișeze data, dar cam atât. Îmi plac ceasurile care arată clasic și care inspiră calitate. Nu sunt vreun fan al tourbillon-ului, nu mi-a plăcut niciodată afișarea componentelor interne prin cadranului ceasului. Am văzut modele cărora trebuie să le studiezi manualul de utilizare, doar ca să citești ora. Nu. Simplitate clasică, până la urmă ceasul trebuie să fie util pentru scopul său de bază, acela de a-ți arăta ora la prima privire. Nu privesc ceasul ca pe o bijuterie. Este o necesitate, până la urmă.
Care sunt brandurile de ceasuri care v-au cucerit de-a lungul timpului, unele care să vă facă să vă doriți un ceas din gamă?
Mi-aș dori, dar nu-mi permit, un Roger Dubuis. Îmi place mult modelul Excalibur. În rest, mi-au plăcut Piaget-urile, în aceeași măsură în care nu mi-au plăcut niciodată Rolex-urile. N-au avut niciodată ceva care să mă atragă. Un clasic continuu, niciodată nu și-au părăsit linia.
Sunt câteva modele de la Patek Phillippe care îmi plac. Îmi mai place Breguet, dar în ultima vreme au cam început să complice lucrurile cu tourbillon și double tourbillon, iar simplitatea a cam fost dată la o parte. Vacheron Constantin nu m-a impresionat niciodată.
Am văzut că aveți și un Bell&Ross? Cum ați ajuns la el?
Îmi place divingul și niciodată nu găsisem un ceas de diving care să îmi placă. Am ales Bell & Ross pentru că îmi place și pentru că nici nu pot ajunge eu unde se poate el scufunda. Am zis că este cel mai adecvat pentru acest sport. A contat foarte mult și faptul că este simplu. Celelalte erau foarte complicate și oricum, când faci scufundări iei și computerul de mână, care îți dă parametrii de scufundare.
N-ați pomenit nimic de IWC Schaffhausen, orologier celebru pentru piesele de diving. Mai ales modelul Aquatimer…
Este prea metalic. Bell & Ross este mai sporty, la IWC n-am văzut versiuni sportive.
Aveți și alte pasiuni, gen aviație? Pentru că vă întrebam dacă nu preferați ceasurile de aviație.
Nu aș putea spune că sunt pasionat de aviație. Am fost un mare călător, aveam ani în care făceam trei sau patru sute de mii de kilometri cu avionul. Ecuatorul are undeva la 40.000 km. Și acestea sunt doar călătorii legate de activitatea în domeniul shipping-ului, nu mai vorbesc de cele legate de activitatea mea în cadrul Camerei de Comerț. Aveam atunci de inspectat nave din lumea întreagă, prea puțin am călătorit ca turist. Abia acum mai merg ca turist, în general prin zone exotice pentru că nu-mi place iarna și încerc să o păcălesc cât pot.
Ce părere aveți despre disputa dintre ceasurile mecanice și cele quartz? Totuși, ceasurile quartz reprezintă cam 90% din piața de ceasuri la nivel mondial.
Nu am decât ceasuri mecanice. Avem parte de suficiente interferențe ca să mai avem și o baterie în plus la mână.
Pasul următor sunt așa numitele smartwatch, un mic telefon de purtat la încheietura mâinii.
Deja vorbim despre copilării. Nu văd un om serios folosind așa ceva. Este pentru faza studenției, dacă vreți. Oricum la telefon nu poți renunța.
Dacă ar fi să dați un sfat unui tânăr om de afaceri, care vrea să își ia un ceas, ce i-ați spune? La ce să se uite?
Primul lucru – să fie un brand de prestigiu, dar să fie discret. La începutul afacerilor, discreția contează foarte mult. Dacă își ia direct Rolex, deja spune multe despre începuturi. Lucrurile în viață se fac în etape, iar dacă acestea sunt sărite, arată niște probleme de caracter care vor fi imediat observate de alții. Și pentru un om de afaceri contează enorm imaginea pe care o lasă celorlalți, posibili parteneri în viitor.
Încercați să insuflați pasiunea pentru ceasuri și altora?
Sigur, mai ales că știm foarte bine că nu prea ai cum să pierzi această pasiune, odată ce te-a prins. Și cum spuneam, văd ceasul ca pe unicul accesoriu pentru un bărbat. Ceasul în adevăratul sens al cuvântului, nu ceasul – bijuterie. Femeile își pot cumpăra ceasuri pe post de bijuterie, un bărbat, însă, are nevoie doar de ceas.
Mihai Daraban, date personale:
Născut pe 10 octombrie 1967.
Studii:
• Facultatea de Mecanică, secția Mașini și Echipamente Termice 1987 – 1992;
Activitate profesională:
• Președinte – Camera de Comerț și Industrie a României (2014)
• Președinte, Vicepreşedinte – Comitetul pentru Politici Sectoriale în Comerț, Turism, Transport și
Servicii (2008-prezent);
• Vicepreşedinte – Camera de Comerț și Industrie a României (2002);
• Preşedinte – Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța (2002-prezent);
• Director Comercial – Grup Firme HISTRIA (2002-prezent);
• Director de Exploatare – Histria Shipmanagement SRL (1993-2002);
• Referent – Ministerul Transporturilor, Serviciul Relaţii Externe, Departamentul Transport Naval (1992-1993)
(Articol publicat în numărul 32 – septembrie 2014 – al revistei TEMPORIS. Pentru articole mai noi vă rugăm să vă abonați)
