Un studiu efectuat la Universitatea Oxford relevă că ceasul este o locomotivă cu aburi care contribuie la păstrarea ordinii în Univers.
“Ceasurile sunt într-un fel ca nişte mici locomotive cu aburi – trebuie să le pui la muncă pentru a măsura timpul”, conform cercetătoarei Ares care explică faptul că “munca este transferul de energie necesar pentru a face să funcţioneze dispozitivele mecanice aşa cum sunt ceasurile”.
“Pentru a obţine acel tic-tac regulat, trebuie să porneşti maşinăria. Acest lucru înseamnă să trebuie să investeşti în producţia de entropie”, a adăugat ea.
Pentru a testa această idee, cercetătorii au construit un ceas simplificat dintr-o membrană cu grosimea de 50 de nanometri şi lungimea de 1,5 milimetri, întinsă între două puncte astfel încât să vibreze sub acţiunea unor pulsuri de curent electric. Prin înregistrarea fiecărei vibraţii ca un “tic”, echipa a arătat că semnalele electrice mai puternice fac membrana să vibreze mai precis, cu o mai mare regularitate, însă cu costul disipării unei cantităţi mai mari de căldură – şi implicit o entropie crescută a sistemului.
Faptul că această relaţie dintre entropie şi precizie există şi în cazul unor dispozitive mult mai mari decât un ceas cuantic le oferă cercetătorilor încrederea că descoperirea lor are valoare universală. Poate că dacă ceasurile nu ar fi generat deloc entropie, atunci nu ar fi avut decât precizia din aforismul care spune că şi un ceas care nu merge tot arată de două ori pe zi ora exactă.
Cert este că, susţin oamenii de ştiinţă, ceasurile cu cât produc mai multă entropie, cu atât funcţionează cu mai multă precizie.