Nu este vorba de o invenţie nouă. Mecanismele cu transmisie pe lanţ cu tambur au fost folosite pentru primele orologii cu arc încă din secolul al XIII-lea. La o primă vedere, angrenajul este asemănător cu cel al unei biciclete.
Pentru a păstra comparaţia, trebuie să ne imaginăm însă că bariletul ia locul foii din faţă a bicicletei, iar tamburul (fusée) înlocuieşte pinionul roţii din spate. Pedalatul, sau în cazul mecanismelor orologere detensionarea treptată a arcului din interiorul bariletului, pune mecanismul în mişcare. Bariletul se roteşte trăgând după el lanţul înfăşurat pe tambur şi pune în funcţiune ceasul. Pe măsură ce arcul se destinde, lanţul trece de pe roţile fusée-ului (de la cele mai mici la cei mai mari) pe barilet.
A. Lange & Söhne a fost prima orologerie care a transpus acest mod de transmitere a cuplului la ceasurile de mână. Modelul Richard Lange „Pour le Mérite”, lansat oficial în cadrul SIHH 2009, a fost al treilea proiectat şi construit de producătorul german.
Calibrul L044.1 este alcătuit din 915 piese, fiecare dintre ele finisată manual în cadrul atelierului din Glashütte. Pe lângă transmisia cu lanţ, una dintre cele mai exacte folosite în domeniu, mecanismul este suplimentat de trei alte componente de optimizare a măsurării timpului: mecanismul de pretensionare, mecanismul de blocare de dinaintea stării de întindere maximă a arcului şi cel similar pentru starea de relaxare a acestuia.
Componenta de pretensionare este un instrument gândit de specialiştii Lange pentru a-i permite ceasornicarului să armonizeze în detaliu mişcarea arcului principal cu mecanismul de transmisie pe lanţ. Rotiţa de pretensionare are un diametru de 4,8mm şi este poziţionată pe arcul din interiorul bariletului. Modul de manevrare al acestei „unelte” din ceas îl lasă pe ceasornicar să determine singur gradul de armare al arcului, permiţându-i în mod artificial să se detensioneze.