Sunteţi un colecţionar?
Sunt un amator de ceasuri şi am o colecţie, ce-i drept, mai mult sportivă. Prefer ceasurile care să nu fie foarte scumpe. Nu mă interesează diamantele, nu-i nevoie la ceas. Dacă am un diamant, i-l fac cadou unei femei. În 77 am avut la mână acelaşi model de Omega pe care l-au avut americanii cînd au ajuns pe Lună. La vremea respectivă eu lucram în Germania, deci îmi puteam permite. Mi l-am cumpărat, ţin minte că am dat pe el 800 de mărci. Atunci erau bani. Cu o mie de mărci îţi cumpărai un Golf, nu chiar nou, dar într-o stare foarte bună. Am vreo trei „Omegi“ pe acasă. Pe lângă Speedmaster mai am un De Ville pe care l-am luat din Marea Caraibelor, din insula St. George. Era surprinzător de ieftin deoarece nu avea taxe adăugate. Am dat cam 1000 de mărci pe vremea aceea, ceea ce era absolut fabulos, el fiind din aur. Mă mai laud cu trei Breitlinguri. Povestea despre Breitlinguri marchează perioada din 90 încoace. Cel mai mult port Breitlingurile, mi se par a avea o mărime ideală, cel puţin pentru mâna mea. Chiar şi acum am la mână un Breitling. Deţin un şi un Schaffhausen cronograf. Oricât aş fi eu de sportiv, e totuşi mare. Am primit de curând cadou un Raymond Weil gravat cu numele meu pe capac.
Sunteţi o fire punctuală?
Foarte punctuală. Plec mai devreme. Îmi iau măsuri de precauţie. Cred că am avut mult de suferit din cauza puctualităţii. Chiar şi Germania, despre care credeam că este ţara puctualităţii. Am aşteptat şi e timp mult dacă aduni, o viaţă de om.
Când costă un ceas prea mult?
Plafonul preţurilor azi este unul mare şi fals. Artificial. Dacă pui diamante pe el, sigur că se ridică la aproape 100.000 euro. Noroc că nu poţi pune unul imens chiar în mijloc! Mi se pare ridicol să cumpăr un ceas pentru diamante aplicate. Pentru mine, cele mai scumpe ceasuri sunt cele cu brăţară de aur. Cifra maximă pe care o poţi da pe un ceas bărbătesc mi se pare a fi între 16 şi 20.000 euro. Dacă iei un ceas de damă, Dumnezeu ştie, acela poate fi purtat şi pe post de bijuterie. Dar, nici în cazul unei femei active, sportive, tinere, nu văd rostul unui ceas placat cu diamante.
Aţi învins timpul?
Eu lupt împotriva timpului. Eu grăbesc timpul, lucrurile. La filmări sunt ca un poliţist, nu ca un regizor. N-am ezitat să mă arunc în prăpastie la filmări, într-o apă rece ca gheaţa, iar echipa, în frunte cu Amza, Besoiu şi alţii m-au urmat. Nu se poate să învingem în lupta cu timpul. Doar Iisus Hristos a reuşit, spunând „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“.
