De la inventarea lui de către Breguet acum mai bine de 200 de ani, tourbillonul a reprezentat mereu una dintre bijuteriile coroanei pentru industria orologeră. Cu un statut ridicat la un nivel impresionant, tourbillonul a fost mereu integrat în piese extrem de scumpe și a fost accesibil pentru un grup restrâns de iubitori de ceasuri. Poate asta să se schimbe? TEMPORIS a investigat dacă un ceas cu tourbillon poate fi vândut pentru mai puțin de 1.000 de dolari.
Ideea producerii unui ceas cu tourbillon pentru doar câte¬va sute de dolari nu este no¬uă, piața chineză fiind practic invadată de astfel de ceasuri. Deși multe sunt adevărate falsuri, pentru că tourbillonul este doar o piesă de sine stătătoare, fără le¬gătură cu mecanismul ceasului, de cele mai multe ori un quartz, exis¬tă și cazuri în care tourbillonul este adevărat și funcționează așa cum ar trebui. Însă acesta este fabricat industrial, nu este finisat și are o calita¬te extrem de joasă, comparat direct cu orice tourbillon pe care îl găsim într-un ceas produs sub titulatura haute horlogerie. Investigația pe care am făcut-o, și veți vedea că este susținută de nume mari din industrie, a pornit de la un simplu anunț de pe kickstarter.com, în care compania ERA Timepieces promite că va realiza un ceas cu tourbillon la aceleași standarde înalte ale orologeriei elvețiene, cu un preț de pornire de 999 de dolari. Mai mult, fondatorul companiei explică că va putea face as¬ta pentru că, de fapt, cei mai iscusiți manufacturieri de tourbillon din lu¬me fac parte dintr-un cartel impus de marile case orologere. Conform teoriei sale, prețurile pentru ceasurile cu tourbillon sunt umflate artifi¬cial pentru a menține acest caracter special pe care complicația și-a câștigat-o în timp. Este o urmă de adevăr în ceea ce spune fondatorul ERA? Pentru a afla asta am apelat la unii dintre cei mai mari ceasorni¬cari independenți, nume precum Bart Gronefeld sau Stephen și John McGonigle, dar și la fini cunoscători ai industriei, precum jurnaliștii Jan Lidmaňský, Carlos Eduardo sau Bernard Werk, toți având zeci de ani de experiență în domeniul haute horlogerie.
Indiferent de părerea lor finală, pentru toți cei cu care am vorbit, lucrurile legate de ERA sunt destul de clare. Chiar și dintr-un video și câteva poze de înaltă rezoluție se vede foarte clar că toate componentele interne nu au deloc finisaje și nicio piesă lucrată manual, totul este lucrat industrial. Stephen McGonigle ne spunea: “Fără a vorbi de rău des¬pre ERA, nu pot omite faptul că nivelul de calitate al componentelor nu ar putea fi niciodată acceptat pentru un ceas McGonigle. Diferența dintre ceasul lor și orice alt ceas cu tourbillon nu suportă comparație”. Devine din ce în ce mai clar faptul că ERA a reușit să producă acest ceas la sub 1.000 de dolari prin contractarea unor companii din China care produc astfel de mecanisme cu tourbillon și le pot vinde la preț de dumping. Bart Gronefeld ne-a trimis o serie de poze dintr-o călătorie în Shanghai, acolo unde a văzut pe viu tot ceea ce înseamnă această industrie și ne-a relatat câteva impresii interesante. În primul rând, mecanismele produse în China sunt produse fără niciun pic de atenție asupra detaliilor fine. Nu există finisări manuale, iar componentele sunt de multe ori zgâriate. Așa ceva nu există, nici măcar pe aproape, într-un ceas cu tourbillon vândut de o casă orologeră mare. La ceasurile scumpe, atenția la detalii merge până la cele mai înalte standarde. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării și toate aceste operațiuni sunt cele mai mari consumatoare de timp.
Noi nu trebuie să fim înțeleși greșit pentru că nu vrem să denigrăm și nici să facem o reclamă negativă pentru ERA. Așa cum spunea și Stephen McGonigle, ei trebuie aplaudați pentru realizarea lor pentru că este extrem de greu să reușești pe un segment de preț atât jos. Tot Stephen punctează însă faptul că „acest ceas nu trebuie și nu poate fi comparat cu niciun alt ceas lucrat manual, ca să nu mai vorbim de unul cu tourbillon”. Vă reamintim faptul că cel mai ieftin, dacă se poate spune așa, ceas cu tourbillon de la o casă de renume este cel de la Tag Heuer, al cărui preț pornește de la circa 15.000 de dolari, însă sunt destule exemple care ajung lejer la sume cu șase cifre. Un colecționar care plătește această sumă nu o face pentru funcționalitatea tourbillonului, ori-cum depășită de modul de utilizare al ceasurilor din ziua de azi, sau pentru faptul că el există, ci o face pentru o întreagă experiență, pentru frumusețea estetică, pentru splendoarea mișcării și pentru perfecțiunea detaliilor. Chiar și pentru cele pe care ochiul nu le va vedea niciodată la un mecanism ascuns. El știe că acestea sunt perfecte, știe că a cumpărat o piesă extraordinară, o experiență mecanică fabuloasă, construită de zeci de ore de lucru manual al unui ceasornicar de renume mondial. Așa am putea descrie un ceas de lux cu tourbillon și toți cei cu care am discutat sunt de părere că un mecanism construit industrial, fără finisări, fără acea atingere a luxului adevărat nu reprezintă nimic mai mult decât un alt ceas de 1.000 de dolari. Este adevărat că un tourbillon la acest preț este o atracție pentru mulți, dar nu livrează decât un mecanism funcțional și nimic altceva, mai ales că adevărații cunoscători și colecționari probabil că nu vor cumpăra niciodată un ceas ERA. Jan Lidmaňský, jurnalist orologer, o spune direct: “Brandurile de lux nu trebuie să se compare cu o astfel de piesă, ERA nu este un brand competitor. Acest ceas nu are nicio valoare, pentru că sunt sute ca el. Ei doar încearcă să atragă niște clienți care nu sunt colecționari de ceasuri sau chiar interesați de ele. Pentru mine, acest ceas nu are nicio valoare”.
La o simplă căutare pe Google despre ERA Timepieces veți ajunge rapid la site-ul lor, locul unde veți vedea prezentarea lor video, una însă ușor înșelătoare din anumite privințe. Ei vorbesc despre un cartel creat de marele case orologere pentru a ține prețurile ceasurilor cu tourbillon la prețuri ridicate, prin constrângerea ceasornicarilor care le produc. Însă realitatea este deformată, pentru că cele mai multe ceasuri de renume cu tourbillon au mecanisme produse in-house, iar ERA nu folosește nimic produs manual, ci doar industrial, despre care nu specifică nimic în prezentare. John McGonigle subliniază exact acest aspect: “În video-ul lor de prezentare ei arată munca tradițională a ceasornicarilor care construiesc mecanisme cu tourbillon, dar asta este o dezinformare, pentru că piesele lor nu sunt făcute în mod cert în acest fel. Ei au avut suficientă imaginație să facă ceasul să pară un produs de lux, dar acesta nu se încadrează deloc în criteriile luxului. Însă asta nu va conta deloc pentru mulți dintre cumpărători”.
Suntem curioși dacă aceste ceasuri la prețuri atât de mici vor eroda în timp imaginea ceasurilor cu tourbillon. În mod normal, asta nu se va întâmpla, mai ales că cei de la ERA nu sunt primii care fac asta, însă industrializarea anumitor complicații poate continua în viitor. Cine știe – în viitor poate urmează să vedem un Minute Repeater la prețuri similare.
Opiniile lui John McGonigle, co-proprietar McGonigle Watches, Bart Gronefeld, co-proprietar Gronefeld, Bernard Werk, proprietar revista Watching, Carlos Eduardo Barretti, Pulso & Universo Relogio Editor, Brazil, Jan Lidmanský, jurnalist orologer, Cehia și Radu Budeș, președinte Splendid Media, pasionat de ceasuri, pe această temă le puteți găsi exclusiv în revista Temporis.
(Articol publicat în numărul 49 al revistei Temporis, decembrie 2018 – februarie 2019. Pentru articole mai noi vă rugăm să vă abonați)
