Un vizitator al manufacturii Lange îi înmâna lui Jan Silva, şeful departamentului de ceasuri istorice Lange, un orogiu de buzunar pentru o părere asupra autenticităţii. De la o primă privire era evident că ceasul nu este unul obişnuit şi, cu siguranţă, nu o contrafacere. Carcasa purta numeroase decoraţiuni complicate, realizate cu măiestrie în metalul preţios şi aflate în stare perfectă.
Din păcate, mecanismul conţinut înăuntrul modelului misterios nu trăia cele mai bune zile ale sale. Piesele ruginite, multe dintre ele lipsă, erau atât de corodate încât legătura lor cu orologeria părea să fie doar o chestiune de intuiţie.
Depistarea numărului de ordine şi căutarea lui în analele companiei dezvăluia provenienţa ceasului. Sub seria „42500” se afla înregistrat cel mai complicat mecanism produs de manufactura Söhne, o piesă unicat de o valoare inestimabilă. Potrivit catalogului, ceasul de buzunar 42500 fusese vândut la începutul secolului al XX-lea unui cetăţean vienez pentru suma de 5.600 de mărci. În 1902, banii puteau respectivi ajungeau pentru cumpărarea unei case impresionante.
Dincolo de frumuseţea lucrăturii, Jan Silva descoperea un mecanism extrem de complicat. Funcţii sonore (alarmă şi repetiţie la minut), un cronograf split seconds alături de un calendar şi un cadran pentru indicarea fazelor lunii. 833 de componente participau la minunea mecanică ce, împreună cu carcasa, cântăreau 300 de grame.
Prezentarea modelului la SIHH a însemnat ore întregi de cercetare depuse pentru o restaurare care să nu afecteze planul tehnic initial. Componente lipsă a căror construcţie şi formă rămâne un mister chiar şi pentru tehnica modernă, piese implicate în complicaţiile sonore care au trebuit reconstruite fără schiţe originale – refacerea lui 42500 nu a fost un lucru simplu. Drept urmare, expunerea sa s-a făcut 9 ani mai târziu de momentul descoperirii la SIHH 2010.
