În cei 125 de ani de istorie, Breitling a fost tot un “etablisseur”, folosind componente ETA. Abia acum, la Baselworld 2009, a lansat primul său mecanism botezat BR 01. Foarte puţini manufacturieri au ajuns la statutul de adevărată “Casă Haute Horlogerie” capabilă să-şi facă propriile mecanisme. Aici pot fi listate Patek Philippe, Rolex, Audemars Piguet, Breguet, Piaget, Vacheron Constantin, Jaeger-LeCoultre, Zenith şi Grard Perregaux. Trebuie să recunoaştem sunt foarte puţine în raport cu cele peste 2000 de manufacturieri înregistraţi în Elveţia. Nu avem cum să nu observăm o serie de nume sonore care folosesc mecanisme cumpărate de furnizori de componente.
Totuşi, foarte multe case orologere susţin că proiectează propriul mecanism, turbillon, eşapament, etc. În realitate, se poate vorbi de o proiectare bazată într-o anumită măsură pe componente fabricate de alţii. Rolul casei se rezumă la a integra într-un design propriu cele câteva componente proiectate şi realizate inside cu cele cumpărate de la furnizori. Acest proces este folosit cu mare success în industria auto. Nu există practic nici o maşină – de la Dacia la Ferarri sau Rolls Royce – care să fie integral produsă de constructor. Iar nimeni nu se gândeşte că un Ferarri nu este original doar pentru că are componente Magnetti Marelli sau Bosch!
Lucrurile au fost complicate şi mai mult de apariţia ceasurilor Ralph Lauren pentru care care au fost anunţate preţuri uriaşe – între 10.000 CHF şi 30.000 CHF, pentru cele trei colecţii curente şi 80.000 CHF pentru o serie limitată. Designerul american s-a asociat cu Johan Ruppert, proprietarul grupului Richmont şi a primit acceptul să folosească mecanisme preluate de la Piaget, Jaeger-LeCoultre şi IWC. Că este un “etablissage” este clar. Dar poate o asemenea “asamblare” însoţită de un design frumos să pretindă sume mai mari chiar decât casele de la care a preluat mecanismele?
Este de spus că în urmă cu aproape 7 ani, Nikolas G. Hayek, propietarul grupului Swatch a anunţat că va înceta să mai livreze componente celorlalţi actori din industrie. Se spune că marele Hayek a fost iritat de succesul unor branduri pe piaţa americană în faţa propriilor mărci, folosind chiar mecanisme ETA furnizate de grupul său. Oficial, domnia sa a motivat mişcarea prin a-i forţa pe ceilalţi producători să inoveze mai mult şi să reducă numărul fake-urilor. Astăzi, preocuparea pentru propriile mecanisme este omniprezentă, de la cei mai mici la cei mai mari sau cunoscuţi. Dacă ne uităm la iniţiativa lui Hayek, nu putem să credem că totul este întâmplător. Potrivit ultimilor informaţii, producătorii de componente din Swatch vor mai livra – din ce în ce mai puţine componente până la sfârşitul lui 2010. Din 2011 grupul dlui Hayek nu va mai livra decât mecanisme întregi nu şi componente
“A dezvolta propriul mecanism poate lua de la trei la cinci ani şi ajunge să coste între 3 şi 8 milioane CHF. “afirmă Mark Hayek, Preşedintele Blancpain şi nepotul proprietarului. Este de văzut cine îşi poate permite asemenea sume şi de unde vor apărea atâţia maeştrii ceasorinicari capabili să facă munca de proiectare şi producţie.
În faţa acestor tendinţe, dorinţa de a deveni o adevărată Casă Orologeră capabilă să proiecteze şi să producă mecanismele în întregime este foarte puternică, un trend care nu poate decât să bucure pe toţi colecţionarii şi iubitorii de ceasuri. Mai rămâne de văzut câte din aceste case vor şti să facă mecanisme foarte complicate şi, mai ales, foarte fiabile, capabile să funcţioneze şi peste 100 de ani!
Ce părere aveţi? Chiar este nevoie de atâta “deranj” pentru a fi considerată “Casă Haute Horlogerie”? Aveţi mai puţină încredere ştiind că unele branduri doar asamblează componente? Comentaţi mai jos.
