Puţini oameni din lumea noastră au abilitatea de a îngloba sistemul nostru solar în ceva atât de mic precum un ceas de mână. Olandezul Christiaan van der Klaauw este unul dintre aceştia. Născut în 1944 în oraşul batav Leiden, a urmat o şcoală de fabricat instrumente de precizie. Interesul pentru orologerie a venit mai târziu, în anul 1974, când a şi început să producă astfel de instrumente. Fascinaţia şi obsesia sa majoră erau însă mişcările previzibile ale astrelor. Este o caracteristică înglobată în creaţiile sale mai târziu, care va deveni însă o semnătură cunoscută şi apreciată.
Abilităţile sale speciale vor fi observate la timp de Academia Orologeră a Creatorilor Independenţi (AHCI), un grup mai mult decât select al creatorilor independenţi dăruiţi cu talente ieşite din comun. Christiaan se va alătura acestei organizaţii de breaslă de tip nou în 1990, întărind un panteon din care fac parte nume precum Felix Baumgartner (Urwerk), Peter Speake-Marin, Vincent Calabrese, Frank Muller, Antoine Preziuso, Francois-Paul Journe, pentru a menţiona pe doar câţiva. Creaţia considerată relevantă pentru maestrul olandez este Planeto Astrolabium. Un ceas extrem de complicat, care arată bineînţeles ora locală, dar şi data, ziua, numărul săptămânii, anul, un astrolabium complet, precum şi emisferele nordică şi sudică.
În 1992, Christiaan câştigă premiul pentru Cel mai Inovativ Design, în cadrul celui mai important Salon Mondial, de la Basel, Elveţia. De data aceasta, orologiul premiat este un alt premiant al complicaţiilor astronomice, Pendule Variable. În ciuda complexităţii şi a frumuseţii inegalabile oferite de instrumentele sale de măsurat timpul, aceste orologii complicate nu erau ceea ce publicul cerea. Mecanismele automatice ataşate ceasurilor de mână aveau şi atunci aceeaşi trecere ca şi azi. Este motivul pentru care Christiaan decide să deturneze creaţia de orologii (ceasuri decorative, de mobilier) către cea de ceasuri de mână. Fascinaţia pentru fenomenele astronomice nu dispare şi olandezul se autoprovoacă. El trebuia acum să folosească tehnicile deja uzate în făurirea orologiilor pentru a îngloba microuniversuri în carcasa unui ceas purtat la încheietura mâinii. Provocarea s-a transformat în succes şi astfel primul său ceas cu complicaţii astronomice este Satellite du Monde, un ceas care, pe lângă timpul pământean, indică în mod grafic poziţia relativă a Soarelui şi a Lunii, în cadrul unui cadran de tip „world-time“. După acest prim pas către inimile şi încheieturile mâinilor pasionaţilor şi cunoscătorilor, următorul a fost şi mai ambiţios. A început lucrul la o trilogie a celor mai complicate ceasuri.
În 2000, a introdus atât Astrolabium 2000 – o piesă care poate fi oricând şi foarte uşor semnătura mărcii –, cât şi Planetarium 2000, o altă creaţie de excepţie. Un an mai târziu, colecţia se întregeşte cu Eclips 2001. Atât Planetarium 2000, cât şi Eclips 2001 prezintă complicaţii unice în universul orologeriei. Vorbim despre cel mai mic Planetarium, o funcţie care arată mişcarea heliocentrică a planetelor Mercur, Venus, Tera, Marte, Jupiter şi Saturn. Eclips 2001 adăposteşte o fereastră în care Soarele şi Luna sunt vizibile, precum şi un indicator suplimentar al „Eclipsei“. După această trilogie, Christiaan a continuat să producă una după alta capodopere astromomice, cum ar fi Real Moon, Mondial, Venus sau noul Satellite du Monde 2008. Universul său nu se limitează însă doar la astronomie, ci înglobează şi ceasuri mai puţin complicate. Mai multe pe www.klaauwwatches.nl.
