Am putea zice că merită. Ceasul arată doar ore, minute şi o rezervă de mers, dar pare coborât dintr-o maşină a timpului, din viitor. Dacă ar fi să alegem o direcţie de dezvoltare a orologeriei, Tag Heuer Monaco V4, cu siguranţă s-ar afla pe lista de tendinţe.
În afara roţilor absolut indispensabile din mecanismul unui ceas, Monaco V4 se bazează mai ales pe curele de transmisie pentru a transmite impulsul mecanic. Inovaţia absolută constă în patru pinioane distribuite în colţurile carcasei pătrate. Legate prin curele de transmisie foarte asemănătoare cu cele ale unui motor, pinioanele dezvoltă împreună 52 de ore de rezervă de mers. Mai mult, în loc de rubine, producătorul a folosit rulmenţi, care asigură o frecare mult mai mică decât în cazul bijuteriilor sintetice.
Piesa care încarcă mecanismul automatic al unui ceas poartă numele de rotor. Pentru că asta şi face, se roteşte în jurul unui punct fix, antrenând cu sine un angrenaj care întoarce la rândul său arcul spiralat. Monaco V4 nu are un rotor, deşi este automatic. Foloseşte o greutate care culisează sus-jos cu fiecare mişcare a mâinii. Impresionantă pentru un ceas care acum 4 ani era doar o simulare curajoasă pe calculator este şi acurateţea mecanismului, de până la +/- 4 secunde pe zi.
Primul model a fost prezentat oficial în cadrul licitaţiei Only Watch. Pentru restul de 149 din seria limitată, curioşii vor trebui să plătească 80.000 de euro per bucată.
