Ce relaţie ai cu timpul: îţi este prieten sau duşman?
Adeseori, e un individ cam zgârcit în raport cu mine; aş avea nevoie mai mult de el, dar e mai mereu grăbit şi nu ţine cont de dorinţele mele. Există, însă, şi momente pe care le‑aş numi decisive, când lucrez contra cronometru, când pur şi simplu e imposibil să depăşesc un anumit reper orar şi sunt forţată să rezolv lucrurile până când îl ating, fără a avea la dispoziţie nici o secundă în plus. Ei bine, nu ştiu cum se face, dar individul devine aliatul meu chiar în acele momente importante. Face el cumva încât să reuşesc să termin totul la timp, chiar dacă bătăile din inimă sunt mai puternice. Aşa că relaţia mea cu timpul e una de dragoste cu năbădăi.
Îţi mai aduci aminte de primul ceas?
N-aş putea spune marca, dar îmi aduc aminte de traficul cu ceasuri stricate pe care îl făceam cu sora mea mai mică, profitând de faptul că e neştiutoare. Îi ceream să facă tot felul de lucruri în casă, pe care părinţii ni le trasaseră ca responsabilităţi în schimbul unui ceas stricat sau ponosit, care pentru ea rămânea un lucru interesant, o jucărie specială. Nu sunt mândră acum de obrăzniciile mele de atunci, dar, slavă Domnului, am depăşit rapid perioada acestor prostii şi mă bucur că n-au fost o trăsătură de caracter pentru mine. În ziua de azi, sunt un negociator care gândeşte pe principiul „câştig – câştig“ în raport cu partenerii, nu încearcă să-i înşele, ci dimpotrivă, ţin la relaţiile construite pe baze solide, durabile.
Ce ceas porţi acum?
Raymond Weil, un cadou primit de la soţul meu cu puţin timp în urmă.
Ce ceasuri mai ai?
Şi eu, şi Ștefan suntem pasionaţi de ceasuri, fiecare are colecţia lui. Eu, pentru că sunt femeie, sunt, fireşte, mai superficială şi adesea atrasă pe considerente estetice de un ceas sau altul, soţul meu are obsesia corectitudinii la secunda legată de ora arătată de ceas, astfel încât se necăjeşte când un mecanism de marcă nu face faţă exigenţelor lui. În ceea ce mă priveşte, pentru că am fost şi imaginea unei firme din România ce comercializa ceasuri de marcă, primul Bvlgari pe care l-am pus pe mână a devenit prietenul meu. De altfel, e o plăcere să cunoşti şi detalii legate de istoria familiei care a ridicat acest brand, originea brand‑ului e undeva în Grecia, unde o familie de argintari a fondat o fabrică de obiecte preţioase ce avea să fie baza unui adevărat imperiu peste ani. Varianta sport Louis Vuitton e preferata mea în ţinutele confortabile. Raymond Weil sau Dior Sapphire Cristal sunt ceasuri mai elegante şi-mi sunt dragi pentru că sunt daruri primite de la bărbatul meu, iar Chanel J12, varianta modernă cu brăţară din ceramică albă, e un ceas interesant tocmai prin această inovaţie care înseamnă o alăturare neobişnuită de materiale, dar, pentru că, precum ai observat, sunt atrasă de povestea din spatele obiectului, cea mai fascinantă dintre ele mi se pare cea a ceasului Korloff cu cronograf, un ceas mai puţin cunoscut la noi, a cărui istorie porneşte din Siberia. Familia de nobili ruşi Korloff – Sapojnikov a păstrat diamantul negru descoperit acolo timp de mai multe generaţii. E un nestemat ce se numără printre cele mai mari diamante negre finisate din lume, cu 88 de carate şi 57 de faţete şi despre care legenda spune că aduce fericire, noroc şi prosperitate tuturor celor care vin în contact cu acesta. Împingând liniile creaţiei tot mai departe, designerii casei au făcut saltul de la bijuterii la orologerie. Ceasurile Korloff sunt caracterizate prin sistemul elveţian ETA, cadranul din cristal safir, curele lăcuite din piele de crocodil sau curele din oţel inoxidabil, rezistenţă la apă până la 5 atmosfere şi, bineînţeles, prezenţa diamantelor atât în jurul cadranului, cât şi în interiorul lui.
Ai pus ochii pe vreun model, eventual un cadou pentru Ştefan?
Am pus ochii şi i l-am şi făcut cadou. E un IWC care se pare că nu dă greş în privinţa orei exacte.
Care sunt funcţiile pe care le apreciezi la un ceas?
Utilitatea şi design-ul potrivit ţinutelor mele, în primul rând. Nu-mi cumpăr un ceas doar pentru că poartă numele unui brand la modă, din snobism. Îmi place sau nu-mi place, pur şi simplu. Uneori, poate fi vorba despre un brand mai puţin cunoscut sau mai puţin preţios, dar, dacă e pe placul meu, mi-l dăruiesc.
Ești o persoană punctuală?
Da, încerc să fiu, în măsura în care Bucureştiul ăsta plin de gropi şi imprevizibil ne mai permite, în ziua de azi, să fim punctuali.
Cel mai fericit moment în viaţă? Cel mai critic?
Cel mai fericit: când mi-am strâns la piept pentru prima dată fetiţa. Momente grele au fost destule şi nu e cazul să mă plâng sau să vă întristez acum. Important e că le-am depăşit.
Când ai simţit cel mai acut că timpul se poate dilata sau contracta în mod vizibil?
În genere, când trăieşti o experienţă ce înseamnă durere fizică sau teamă, ai senzaţia că timpul se dilată, un minut pare o oră. M-am aflat de curând într-un avion prins în mijlocul unei furtuni care îl făcea să pară o frunză în vânt şi am avut impresia că ora aceea, în care pilotul s-a chinuit să aterizeze şi nu a reuşit, a fost nesfârşită. Întotdeauna, înainte de un eveniment important care însemna intrare la fix în direct, fără posibilitate de întârziere, aveam sentimentul că minutele zboară şi că n-am nici o şansă să termin tot ce mi-am propus în timpul rămas.
Tocmai te-ai întors din Africa, unde ai fost cu o acţiune umanitară. Ce ne poţi spune despre aceasta şi despre cele viitoare?
Da, pot spune că sunt mândră să fi fost parte dintr-o campanie internaţională de o asemenea anvergură, cu un scop atât de înalt – eradicarea unei boli la nivel mondial – pentru care românii au răspuns într-un mod neaşteptat de frumos pentru mine: doar ţara noastră a asigurat fondurile necesare UNICEF-ului pentru achiziţionarea a aproximativ 1 milion de vaccinuri pentru copiii din Africa, dându-le acestora o şansă reală de supravieţuire pe care altfel n-ar fi avut-o. Campania va continua la nivel mondial până în 2012, cînd planul este ca toate ţările participante umăr lângă umăr, să adune din vânzarea scutecelor pentru copii peste 200 de milioane de vaccinuri. Aşadar, începutul pentru noi a fost unul foarte bun. La sfârşitul lui ianuarie, voi merge într-un alt colţ al continentului negru alături de echipa Pampers-UNICEF pentru a vedea, concret, cum se implementează fondurile din această primă etapă.
Mesaj către cititori la număr aniversar – al 10-lea –, la sfârşit de an?
Timpul să lucreze în favoarea voastră, să aveţi parte de sănătate şi bucurii cât cuprinde în anul ce vine!
