Se pare că firma Tag Heuer este preferata falsificatorilor. Pe lângă o prezenţă constantă în cadrul rubricii noastre, argumentul în acest sens este chiar popularitatea companiei şi succesul constant al modelelor şi colecţiilor manufacturii din La Chaux-de-Fonds, Elveţia. Modelul Carrera este unul dintre cele emblematice atunci când vorbim despre tradiţia automobilistică a celor de la Tag. Precursorul familiei Grand Carrera a avut un succes fulminant pe piaţa asiatică, de unde poate şi apetenţa de a face copii. La volume mari, fake-uri multe.
Plasticul fantastic
Carcasa are o formă diferită şi alte dimensiuni faţă de cea autentică. Greul şi sluţenia de-abia acum încep cu adevărat. Această carcasă neconformă cu standardele oficiale înglobează un bezel din plastic. Ceasul veritabil, o adevărată bijuterie, deţine o carcasă din oţel inoxidabil şi un bezel în consecință, beneficiind de o finisare ireproşabilă. Să nu uităm de scala tahimetrică, doar vorbim despre un ceas care aparţine domeniului automobilistic. Pe lângă diferenţa de lizibilitate, după câteva atingeri ale tahimetrului, inscripţiile de pe el vor ceda treptat, dar sigur de la simpla transpiraţie a mâinii. Să nu mai adăugăm calitatea tratamentului metalului de la piesa originală, într-un contrast evident cu metalul opac al falsului.
Mecanisme invizibile
Mecanismul Myota (60% plastic) din ceasul FAKE nu este vizibil deoarece capacul din tablă ambutisată nu deţine un geam din cristal safir. Situaţia se schimbă în cazul celui autentic. Prin capacul din cristal safir al celui veritabil putem admira în toată splendoarea sa un mecanism cronograf automatic, personalizat, TAG Heuer, Calibre 16. Cel mai important, găsim specificarea menită să-l convingă chiar şi pe un profan într-ale orologeriei de valoarea orologiului: SWISS MADE. Un motiv în plus de a ne asigura de veridicitatea ceasului din partea stângă a imaginii. Apoi, la o simplă privire, chiar şi un copil poate observa bateria de dimensiuni uriaşe care tronează în cadrul mecanismului cu alură de ieftinătură dată de metalul cu aspect coclit. Baterie la un ceas automatic, spuneţi?! Păi, unde s-a mai văzut aşa ceva?!
Gard şi leopard
La modelul fals, pe lângă faptul că în loc de capac din safir avem de-a face cu tablă ambutisată de cea mai joasă speţă, inteligenţa ne este insultată şi de prezenţa unor inscripţii cel puţin hilare. Pentru a ne convinge să achităm o sumă oarecare, probabil mult mai mică decât cea a ceasului original dintr-un magazin autorizat, pe acest capac de toată jena sunt inscripţionate nişte coduri. În căutarea legitimităţii, falsificatorii nu au reuşit nici măcar să copieze un cod oficial al ceasului autentic. Este vorba despre un cod de la un cu totul alt model. Încă un argument în favoarea teoriei conform căreia acest fals nu este decât o copie de doi bani şi nicidecum o clonă periculoasă, dintr-o specie nouă şi versatilă cu care am mai avut de‑a face.
Imagine falsă
Pe ecran, sarabanda erorilor şi inducerilor în eroare şi oroare continuă cu brio. Sigla Tag Heuer este „reprodusă“ la o scară aproximată „ochiometric“, probabil de un personaj care îşi uitase în ziua respectivă ochelarii acasă. Distracţia continuă. Atât subcadranele totalizatoarelor de cronograf, cât şi secundarul periferic sunt poziţionate complet eronat.
Calcul eronat
Nu putem să vorbim despre prea multe asemănări între ceasul autentic şi FAKE, prin simplul fapt că acestea nu prea există. De abia acum vine şi cireaşa de pe tort. Aflăm că preţul cerut pe el nu este tocmai unul mic comparativ cu calitatea mai mult decât îndoielnică a obiectului. Aşadar, ţi se poate cere pe acest fake 200‑300 de dolari, costul lui de producţie fiind, cu siguranţă, sub 10 dolari. În concluzie, dacă respecţi cât de puţin industria orologeră elveţiană, nu purta un astfel de ceas fals, chiar dacă acesta nu te-a costat nimic. De fapt, nu purta nici un fel de fals, este în primul rând o lipsă de respect faţă de propria ta persoană!
