Deoarece politica globală a companiei Rolex este de a nu împrumuta ceasuri în vederea comparației cu imitații, am apelat la prieteni și am făcut rost și de un model original, ce-i drept mai vechi. Falsul prezintă și dată, dar acest lucru nu îl ajută cu nimic în comparația noastră. Ne pare rău că nu avem posibilitatea să vă oferim o comparație auditivă între sunetul celor două bezeluri.
Dacă la cel original sunetul este inconfundabil, puternic, cu sonoritățile arhicunoscute în toată lumea, bezelul la cel fals de-abia se aude atunci când este învârtit spre stânga. Dezastrul continuă și în interior. În primul rând, inscripțiile de pe partea interioară a capacului nu corespund realității atunci când ne uităm la capacul celui fals. Se observă calitatea proastă a metalului și ștanțarea amatoricească a datelor companiei, care nici nu respectă modelul original. Ca să nu mai vorbim că modelul fals arbora o mare hologramă verde pe partea exterioară a capacului, cum ar veni, ca să ne convingă de faptul că este un orignal care mai are și hologramă de autenticitate pe deasupra.
Apoi, cel mai evident aspect este mecanismul de cea mai joasă speță. Culoarea galbenă, cu aspect de aramă, îl dă de gol de la o privire din avion. Masa oscilantă nu are nici o legătură cu calitatea impusă de Rolex de-a lungul anilor. Revenim cu același sfat: dacă sunteți gata să faceți o achiziție a unui ceas deja purtat sau comercializat în mod „volant“, mergeți la un specialist pentru o consultație completă. Spuneți nu falsurilor!
