Ceasuri… la apă

Atunci când Rolex și Blancpain au lansat primele ceasuri de mână pentru scufundare, la începutul anilor '50, cele două case orologere au creat, de fapt, arhetipul ceasului modern pentru scafandri. Noua ”specie” de ceasuri se baza pe dezvoltarea bezelului rotativ. Nu erau însă și primele ceasuri folosite de scafandri...

deschidere sau inchidere Omega PloProf 1200m

Dacă ne-am îmbarca într-o scurtă și antrenantă călătorie în timp, am putea observa că cel de-al doilea Război Mondial (și, în special, ”oamenii-broască” ai Marinei Militare Italiene) a demonstrat potențialul războiului submarin – și, de aceea, nevoia de a avea și personal de salvare pentru asemenea incursiuni. La rândul său, acest lucru a crescut nevoia de dezvoltare a unor ceasuri rezistente la apă, astfel încât misiunile subacvatice ce presupuneau o orientare precisă și o măsurare exactă a timpului să poată fi conduse la bun sfârșit.

Anii 40 au fost deci marcați de introducerea unor diverse ceasuri rezistente la apă și, desigur, a unor piese orologere cu ceva mai mult decât un remontor special fabricat pentru a rezista la presiunea asociată cu scufundarea. Așa cum foarte multă lume deja știe, în anii 30 Panerai era furnizorul oficial al Marinei Italiene la capitolul echipamente și instrumente pentru scafandri, în unele cazuri cooperând și cu Rolex – așa cum este și cazul primelor ceasuri ”diver”.

ceasuri diver alaturi de indicator presiune si adancime

Cu patru ani înainte însă (vorbim despre  sfârșitul anilor 20), și într-un mediu mult mai puțin ostil respectiv, în ”civilie”, Omega a lansat modelul rectangular Marine, cu o carcasă dublă patentată, ce putea fi eliminată. Cel puțin la nivel teoretic, ceasul rezista la scufundări de peste 100 de metri adâncime. Practic, Marine a fost purtat de pionierii scufundărilor William Beebe (la 14 metri adâncime) și Yves Le Prieur.

Pentru a ajunge cu adevărat la începutul istoriei ceasurilor diver, trebuie însă să călătorim și mai mult în timp, mai exact cu încă aproximativ 10 ani.  În primii ani ai celui de-al doilea deceniu al secolului 20, manufacturile de piese orologere prezentaseră deja diverse tipuri de carcase rezistente la apă pentru din ce în ce mai popularele ceasuri de mână (wristlet sau wristwatch, eng.). Cea mai cunoscută era cea a lui Rolex Oyster – făcut faimos de recordurile de înot stabilite de Mercedes Gleitze și mai ales de încercarea acesteia de a traversa Canalul Mânecii (Gleitze a purtat la gât ceasul în timpul traversării).

Panerai Radiomir California 1936 primul ceas diver2

Lumea subacvatică însă și în mod special scafandrii drept clienți finali erau însă chestiuni necunoscute pentru manufacturile de ceasuri, așa cum era și conceptul de mișcare subacvatică orizontală și autonomă.

Era epoca scufundărilor de tip ”hard-hat”. Încă din 1820, o mână de oameni curajoși au început să exploreze solul subacvatic folosind invenții inițial dezvoltate pentru uzul pompierilor. Aerul era furnizat în mod constant, prin intermediul unor furtune speciale, de aceea măsurarea timpului petrecut sub apă nu se număra printre prioritățile acestor oameni. O creștere a interesului pentru explorările subacvatice și industrializarea au dus însă la dezvoltarea primelor echipamente autonome de scufundare, la sfârșitul secolului 19 – începutul secolului 20, iar cunoașterea exactă a timpului petrecut sub apă a devenit și ea necesară.

divers watch russian

Industria ceasurilor experimenta deja ceasuri de buzunar rezistente la apă – pentru motive și scopuri diverse. Din fericire, ideea unui ceas amplasat în afara costumului de scafandru nu a fost considerată viabilă, mai ales din cauza diverselor sarcini solicitante din punct de vedere fizic pe care scafandrul trebuia să le îndeplinească.

Iar soluția a fost mult mai simplă: scafandrii au montat ceasuri de buzunar pe partea interioară a căștii, astfel încât ceasul să fie în permanență vizibil, amplasat imediat lângă indicatorul de adâncime.  O posibilitate de montaj era prinderea carcasei (fără ceas), piesa orologeră fiind apoi montată/demontată mult mai ușor.

rolex-vintage-5035_4090

Deci, primul lucru pe care un scafandru îl vedea, la acea vreme, imediat după ce era dată comanda ”Acoperiți scafandrul!”, era un ceas de buzunar ce ticăia liniștit – și care, pe cât posibil, era bine să nu intre la apă…

 (Articol apărut în numărul 33 – septembrie 2014 – al revistei TEMPORIS. Pentru articole mai noi vă rugăm să vă abonați)

Publicat de admin la data de 6 April, 2015 10:51 am
Tags: , , , , , , ,

Adauga un comentariu

Adresa dvs. de email nu va fi afisat.

  

  


5 − 2 =